Reciclarea și reutilizarea apei uzate

Creșterea populației umane, industrializarea și extinderea agriculturii pun presiune asupra resurselor de apă dulce. Populațiile s-au extins în zone cu deficit de apă, în timp ce chiar și regiunile bogate în apă constată că cerințele privind resursele de apă cresc până la un nivel îngrijorător.

Responsabilitatea gestionării apei necesită ca toți utilizatorii apei să prețuiască fiecare picătură. Sectoarele industriale caută modalități de a utiliza apa de mai multe ori înainte de evacuare, pentru a-și reduce amprenta de apă la un nivel minim. Primăriile, în special în zonele cu deficit de apă, încearcă, de asemenea, să prelucreze apa pentru reutilizare, în special pentru utilizări nepotabile, cum ar fi pentru irigare și agricultură, care nu necesită niveluri de tratare la fel de stricte ca apa potabilă. Unele zone explorează chiar ideea refolosirii directe a apei potabile, recunoscând că apele uzate tratate la niveluri de evacuare sunt adesea mai pure decât fluxul primit, necesitând un tratament mai redus decât apa brută captată din cursuri de apă.

Reutilizarea are logică. Reduce cererea de resurse de apă suplimentare și este adesea mai rentabilă decât tratarea unei resurse de apă brută. După tratarea la nivel de evacuare, un flux de apă uzată poate necesita un consum de energie și un tratament suplimentar redus semnificativ pentru a fi adus la un nivel de refolosire, comparativ cu necesitățile unui flux de apă brută, făcând reutilizarea nu numai o soluție ecologică, ci și rentabilă. Reutilizarea reduce amprenta de carbon, precum și amprenta de apă.

În timp ce cerințele exacte de tratare în vederea reutilizării depind de fluxul de apă uzată și de scopul reutilizării, pentru a fi rentabil, tratamentul trebuie să fie eficient din punct de vedere energetic și să ofere un randament ridicat al utilizării apei. Reutilizarea necesită în general tratamente avansate, cum ar fi filtrarea prin membrană sau osmoza inversă, combinată cu dezinfecția sau oxidarea avansată.